vineri, 29 februarie 2008

Targ de martisoare

Daca inca nu ati ajuns pe la targul de martisoare va spun eu cum e: lume destul de multa, coada la bilete si martisoare pentru care s-a depus un oarecare efort primavaratic si care au vazut mai mult materiale naturale (sticla, acuarela, seminte, flori presate, bucatele de lemn, ata) decat plastic.

Martisoare am vazut in fiecare an si din punctul meu de vedere cele pe care le faceam cu mama si cu sora mea pentru colegii de la scoala vor ramane tot timpul cele mai frumoase. Mie cel mai mult mi-au placut artistii si daca nu ar fi tarabele ai jura ca esti la un Woodstock in miniatura. Nici nu stiu ce fac oamenii astia in restul anului si pe unde se invart pentru ca eu nu am vazut prea multi. As crede totusi ca nu confectioneaza tot timpul anului opere de arta in miniatura ca sa aiba de ce sa-i injure barbatii ca iar trebuie sa bage mana in portofel.

O pereche de rockeri isi plimba cainele cu ochelari pe nas, poate pentru ca nu vedea destul de bine incat sa citeasca preturile de la tarabe sau mesajele de pe felicitari. Ma gandesc ca daca ii luau niste lentile de contact avea si el mai mult succes la fete dar probabil cainii pot sa sarute si fara sa se incurce in ochelari.

Recunosc ca rabdarea mi s-a terminat la primele doua mese si am o vaga banuiala ca pana la urma toata lumea le alege mai mult sau mai putin la intamplare, ca si mine.

Mi-a fost inmanata o felicitare din varful degetelor in mod cat se poate de artistic, dar a fost obligatoriu necesara asistenta mamei talentului. Baiatul a incercat sa puna in plic felicitarea fara succes si daca a vazut ca nu i-a iesit din prima a dat din mana cu un aer foarte plictisit si a lasat-o pe ea sa se ocupe de aspectul mercantil al distribuirii de simboluri ale norocului, fericirii si iubirii.

La o masa cu martisoare traditionale din Bucovina o batrana doamna cu accent destul de autentic mi-a spus ca nu poate sa le expuna pe toate pentru ca nu este spatiu si m-a poftit sa incerc eu sa caut ce imi place printre plicuri pentru ca am mainile mai finute. Nu am putut sa ma abtin sa-i spun ca dintre noi doua probabil cea care a facut cu sutele micile dantelarii are mainile mai delicate.

M-a rasplatit cu un zambet larg si mi-a placut sa imi imaginez ca purta ochelarii pentru ca si-a obosit ochii putin si pentru martisorul pe care l-am cumparat, spre deosebire de cainele care probabil doar s-a trezit de dimineata cu gandul sa faca ceva extravagant.

3 comentarii:

kittynel spunea...

da dar cred ca niciunul nu se compara cu alea care ti le faceam eu ;)

getbordea spunea...

Si nici cu asta pe care mi l-ai trimis anul asta :*

getbordea spunea...

Tie o sa-ti dedic un post special:)