miercuri, 9 iulie 2008

Cu bicicleta

















Dupa câţiva ani m-am urcat din nou pe doua roţi, e adevărat că unele lucruri nu se uită niciodată s-au cel putin ţi le aminteşti destul de uşor. Prima mea idilă adolescentină a fost legată de perioada în care am învăţat să mă dau pe bicicletă. Nu vorbeam unul cu altul, doar ne luam la întrecere pe străzile puţin circulate din jurul casei mele.

Încă de pe atunci mă îndrăgosteam temeinic, fără frivolitate, pentru că m-am gandit la el de fiecare dată când mergeam cu bicicleta timp de vreo patru ani. Şi acum după mult mai mulţi ani mi l-am amintit din nou.

Nu m-am întrecut cu nimeni de data asta, dar m-am putut uita în sus înspre munţii care amestecau relaxati norii si zăpada.

5 comentarii:

stringsax spunea...

Ma bucur sa citesc despre trairile tale, mai ales cand sunt atat de pozitive.
Si pentru ca tot am aflat ca inca mai stii pe bicicleta, poate reusim sa dam cateva ture si prin dragul Bucuresti cand te intorci. And I'll even race you, if you don't mind! :)

Anonim spunea...

Recomandare: Bucurestiul ofera posibilitatea de a te uita de pe bicicleta in toate directiile la masinile care amesteca relaxat manele si scartait de roti - eu sunt, contrar opiniei lui kittycris, de parere ca acolo unde te afli acum in vacanta e mereu o lume "mai" faina

Anonim spunea...

Azi am fost cu bicicleta. Nu mi-am amintit de nimeni. Nu m-a interesat nimic. Ma doare spatele.

x

kittynel spunea...

@ovidiu

cat timp ai locuit intr-o tara straina si in care?

Anonim spunea...

@kittycris: 1 an, Österreich