- Nu mi-a fost dat să aud nemernicie mai mare! Să iei ce nu e al tău cu orice mijloc! Să crezi că o să poţi fi vreodată fericit pentru că ai ce a pierdut altul! Să alergi uşuratic dupa plăcerile ochiului cand ţara ta e condusă de un vrăjitor fără suflet! O să merg la capătul lumii şi o să-i frâng gâtul!
- Tare ţi-e usor să-l vezi pe altul rau... Nu te-ai întrebat cine a pierdut piatra nestemată de care ţi s-a lovit piciorul? Nu te-ai gândit cine şi-a pierdut capul pentru că a fost socotit hoţ? Nu eşti tu mai ticălos pentru că norocul tău e nenorocire pentru altul? Nu eşti tu mai uşuratic că ai luat ce ţi-a scos norocul în cale fără să pricepi că un măr de aur bătut cu pietre scumpe nu cade din cer?
- Pe toate le ştii înţeleptule! Am cerut eu norocul ăsta? A vrut prinţul să crească fără sfatul părintesc?
- Viaţa te încearcă şi cu bune şi cu rele. Acum trebuie să îţi incerci puterile şi să o scapi de vrajă pe fată, dar singur nu o să reuşeşti. În Munţii Albaştri are coliba o vrăjitoare care ştie drumul înspre ţara Prinţului Intunecat, trebuie să mergi şi sa îi ceri ajutorul.
- Si cum o să găsesc Munţii Albaştri?
- Calul ştie drumul, piatra din care e facută inima lui e ruptă din stâncile Munţilor Albaştri de un pârâu cu ape repezi. Drumul o să fie lung şi nu lipsit de primejdii, dar toate drumurile sunt.
- O să-i spun Pietrosul atunci, ar trebui să aibă şi un nume dacă tot o să-mi fie singurul tovarăş de drum. Îşi lipi obrazul de gâtul calului şi închise ochii întristat şi pe când i-a deschis era singur, doar cu calul şi cu vântul care răscolea frunzele copacilor. Făt-Frumos cel Norocos încălecă hotărât şi se lăsă purtat de cal înspre nişte munţi despre care nu a auzit niciodată şi înspre ţara unde a fost dusă fata care i-a lasat odată o sărutare pe frunte.
S-au auzit lucruri şi mai nebuneşti de atât pentru că inima omului e îndărătnică, nu se uită la chip, nu ştie să măsoare distanţe, nu pricepe dacă celălalt nu simte la fel, nu ţine cont de piedici, nici de primejdii, îl face să alerge, să se zbuciume, să îşi piardă liniştea şi somnul şi încă şi mai grav, să ofteze adânc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu