...cu trenul din Franţa

Acolo sticlele de bere se întorc cu tine acasă după ce ai ieşit cu prietenii în pădure, nu rămân în natură, râurile nu îndeplinesc funcţia de canalizare, brânza nu se împute ci devine puternică, casele şi mobilele străbunicilor sunt lăsate ca şi moştenire din generaţie în generaţie nu sunt arse pentru că vin cotropitorii. Vinul e aproape sacru şi unge cu măsură fiecare masă, fiind un element indispensabil pentru acel "joie de vivre". Pentru ars minţile e preferată altă plantă.

Credinţa e mai mult un vestigiu arheologic şi oricine se amuză la gândul unei mame fecioare. Locurile de pelerinaj se transformă în obiective turistice şi se plantează viţă de vie în catedrale.

Am înţeles de ce o prietenă s-a întors de acolo cu ideea foarte bizară că ambalajele nu se aruncă pe jos chiar dacă nu se vede nici un coş de gunoi în zare şi chiar dacă singurul coş e îngropat aproape până sus în lucruri aruncate.